va invit la ...o aroma de portocala! :)
la aceasta sueta veti gasi...ganduri, creatie(desen, povesti,fotografie) si o tolba de copilarie...
...v-ati intrebat vreodata cat de mult ne pot bucura lucrurile simple?

luni, 15 februarie 2010

despre viata...de la o Gargarita isteata


Buna, copii!

Azi vreau sa va povestesc despre imparatia maselutelor si a dintisorilor.O imparatie mare, mare asezata intr-un tinut cunoscut tuturor, in tinutul prin care trec toate bunatatile,de la apita , suculet de portocala...pana la morcovel si halvita pentru a ajunge la alt tinut numit Stomacel.Inainte sa va povestesc,vreau sa va intreb:nu-i asa ca toti sariti in sus de bucurie cand mamica va aduce dulciuri:biscuiti, covrigei,ciocolatica,napolitane,bombonele colorate? cu siguranta , voi susotiti acum un " da" mai mieros decat dulicirile enumerate de mine.Ei bine, nu-i nimic rau ca va plac dulciurile.Dar nu uitati,trebuie sa mancati cu masura .Trebuie sa aveti grija de printesele Maselute si de printii Dintisori care si-au construit castelele in gurita voastra.Nu va pacalesc...( nu vreau sa imi creasca nasucul mare).Adeseori,palatul acestor luminati dintisori este atacat de zmeii cei rai .Acestia sunt bacteriile si uneori zaharelul din dulciuri.Dintisorii sunt de partea binelui, spre deseobire de bacterii, ei nu au puteri supranaturale.De aceea voi trebuie sa-i ajutati sa invinga raul si veti fi rasplatiti ,vi se va oferi o mare comoara :maselute sanatoase....si asa va veti bucura mult timp de bombonici.Pai , voi de ce credeti ca bunicii vostrii nu mai pot manca dulciri?chiar nu v-ati intrebat niciodata? simplu! ei cand erau asa mici ca voi, nu mi-au ascultat sfaturile si si-au pierdut maselutele si dintisorii...La voi este bagheta magica!sa fiti bucurosi de lucrul acesta...din pacate, nu toti copiii o au.Si cred ca stiti si voi de ce,pe langa faptul ca unii dintre ei n-au fost cuminti, mai sunt si copii fara parinti...si lor nu are cine sa le cumpere o asa magica bagheta.Ultima mea bagheta este albastra.De ce spun ultima?de obicei, la trei-partu luni, bagheta magica care se numeste Periuta de dinti ,isi pierde puterile.De aceea trebuie sa o inlocuiti.Sa nu va para rau ca va despartiti de bagheta cea veche pentru ca intotdeauna bagheta cea noua are puteri mai mari.

Vedeti ce simplu puteti salva printi si printese? cu un simplu spalat pe dintisori, cu ajutorul zane Pasta de dinti si a baghetei fermecate , veti deveni niste eroi!si pe deasupra , puteti manca cate dulciuri doreste burtica voastra!

Si sa va mai spun un secret.Trebuie sa-i aparati pe dintisori si de zmeul Frigurila.Sa va feriti cat mai mult de frig, pentru ca Frigurila are aliati puternici( gripa, febra, raceala, ameteala )si nu se va multumi doar sa atace teritoriul dintisorilor,ci el vrea sa faca rau si la nasuc,si la urechiuse...asa ca aveti grija.

Cu drag, Zana Gargarita

sâmbătă, 13 februarie 2010

o frunza de ficus


mici pasiuni de ale mele...
...dintr-o frunza de ficus...

_________
*nu stiam, dar cica ficusul ar fi otravitor...

joi, 11 februarie 2010

orezel indian



...ce am mai facut azi?ca de obicei, experimente...si de asta-data, culinare...si a iesit ceva bun, zic eu. Vu-ku-tu zice ca toate improvizatiile mele ..ies nasol. Eu sar ca arsa de langa aragaz: "ma lasi?! de unde ai tras tu conculzia asta?si briosele nu ti-au placut cum au iesit?". Vu-ku-tu imi da repejor replica:"da' de bezelele alea nu-ti amintesti?"...mda, am incercat acum cateva saptamani sa fac niste bezele ....au iesit ca naiba...am stricat si vreo sase oua degeaba....
azi...am facut mancare indiana...sau cel putin, asta am incercat sa fac....reteta am luat-o dintr-o cartulie de bucate franceza....reteta se numeste astfel "riz à la noix de coco"...adica...orez cu nuca de cocos....
...pana aici toate bune si frumoase...dar mai bine sa va scriu reta:
400 g de orez cu bobul lung( eu nu am avut orez cu bobul lung , asa ca am facut cu din acela obisnuit..nu stiu cat am pus, sa fi fost...200-300g..am pus aproape doua cani...)
o nuca de cocos proaspata(eu nu am avut nuca de cocos proapspata de asta-data , asa ca am pus niste nuca cumparata ...peste care am pus apita fiarta(smecheria o stiu tot din cartulia aceasta de unde am reteta) si am lasat sa se inmoaie vreo jumatate de ora....
2 cepe mari( asa mai grasute, mai in luna a saptea, a noua ;)) )
40 g de unt( nici unt nu am avut, nici margarina, asa ca am folosit ulei)
2 cuisoare(cuisoare mirodenii, nu....cuisoare din acelea de metal....precizare importanta pt cele ca mine, asa cu capul mai prin stratosfera...)
2 cardamomes ( astea nu stiu ce sunt, erau trecute in dictionar si zicea ca -i o planta indiana, asa ca nu am pus)
2 batoane de scortisoara...
si sare, evident, dupa gust...
si acum sa trecem la actiune!
-spalam orezul si il punem sa se inmoaie in apa rece vreo 15 minute.Zis si facut!
in acest timp...rezolvam nuculita de cocos, o razuim ...facem laptic de nuca de cocos....(in urmatoarea postare, o sa va spun si cum se face lapticul de cocos).Eu neavand nuca de cocos proaspata, am pus nuca din aceea uscata, pt prajituri, in apita fiarta...am incercat sa o storc sa iasa ceva laptic din ea....niet, nu a iesit nimic...asa ca am lasat-o asa...oricum , apa clocotita luase gust de nuca de cocos.....
...calim "ceapicornul"...cum imi place mie sa rasfat pe domsorica ceapa....de indata ce incepe sa se aureasca...punem cuisoarele si scortisoara.....le lasam un minut, doua...eu le-am lasat chiar trei....sa se caleasca si ele...apoi adaugam orezul, bine scurs de apa....si il amestecam in asa fel incat sa se impregneze tot in ulei....Apoi adaugam lapticul de cocos...caldut...(sau apa fiarta cu nuca de cocos in ea)....mai adaugam si apa....sare..si lasam sa scada...la foc mic...
asta-i i tot....a iesit o bunatate...eu am mai pus si niste bobite dee enibahar( nu am pus niciodata pana acum la mancaruri, cand l-am cumparat l-am luat cu gandul sa pun bobite din pamant ..cade, o rasari ceva), le-am faramat intre degete....putintel piper si un f. f. putin delicat..a, si am uitat sa va zic, eu pe langa ceapa, am calit si un morcov....
a iesit chiar buna...eram tare curioasa cum ies mancarurile cu scortisoara...ca eu, noi , romanii, punem scortisoara doar la prajiturici....draga mea scortisoara, condimentul meu preferat!
...orezeleul l-am servit cu o salatuca a carei reteta imi apartine : sfecla rosie+morcovel+piper+zahar+zeama de varza+sare+telina+marar+conopida murata +jumate de ceapa+3-4 linguri ulei+zahar.A iesit tare, tare buna!
....daca ar fi sa scriu o carte de bucati....as umple-o numai cu rete de salate.....
gata, fuga la alte trebusoare!
... si va sfatuiesc sa incercati si aceasta retea...are ceva deosebit....
___________________________
*vu-ku-tu:a, pai daca ai pus nuca de cocos in el nu mai mananc...
eu: dar ce conteza ce am pus in el?! important este gustul ...
vu-ku-tu:ce inseamna aia, Aura, nuca de cocos , scortisoara in mancare?
eu: he, he, he...are un gust super bun!chiar nu vrei sa gusti si tu?lasa ca stiu eu cum faci tu..esti domnul" Nu mananc , nu mananc, nu-mi place"...dar dupa aceea nu te mai saturi...

miercuri, 10 februarie 2010

copiii cred in zane

...cred in zane...cred ca sunt mereu langa noi....cred ca la fiecare dintre noi ne-a fost daruita o zana buna....in copilarie mi-o imaginam cu parul lung, lung....cu rochie alba sau roza sau albastra..cu pantofiori argintii, albastrii....si cu fluturi pe ei....asa trebuia sa fie zana mea...azi , o accept si cu parul scurt, si cu pantofiori cu toc...si cu blugi...numai sa existe si sa nu ma paraseasca niciodata, niciodata....zana mea din copilarie avea coronita cu flori pe cap...cosita ii era in vant...si neaparat trebuia sa aiba aripi...aripioare...si bineinteles bagheta....o bagheta magica cu stea in varf...sau bagheta sub forma de floare....zana mea locuia in trandafiri, in crini, in lalele, in floarea -soarelui, pe soare , pe nori....in picaturile de ploaie...locuia si in zambetul meu..si in visele mele...zanele sunt cele mai bune prietene...
...eu am crezut in zane, voi crede in zane....mi-au promis ca intr-o zi imi vor da ....o pereche de aripi...ca ale lor...sa zbor spre zarile albastre cu norii, cu timpul....cu frunzele, cu fluturii, cu pasarile.....le cred....si chiar daca nu imi vor oferi aripioarele promise....nu ma voi supara pe ele....pentru ca imi daruiesc incontinuu liniste, veghe, vise, copilarie, joc, speranta, magie...

____________________________________
*acest text a fost scris in urma cu cateva luni...de fapt, a fost un comentariu la montajul meu , nu premeditat...nu inchipuit doar ca sa sune frumos...ci sunt gandurile mele...

ce poti face cu /dintr-o portocala

...si cum spuneam,iubesc portocalele...si nu doar gustul lor...uitati ce minunatii pot iesi dintr-o"portocoloasa"(asa le zice Vu-ku-tu la portocale ) .
_____________
*Vu-ku-tu este sotul meu


de ce

...de ce un blog? dar de ce nu un blog? toate incercarile pe care le-am avut pana acum au esuat...sper ca de asta-data sa ma tin de treaba...de ce sa imi imprastii dorintele, entuziasmul, creativitatea, dorintele, bucuria....pe tot felul de site-uri, forumuri...cand pot sa le pun pe toate in acelasi locusor?pai asa o sa si fac...
...stiu ca oamenii scriu frumos pe bloguri...care mai de care cu povesti, impresii interesante...ca publicul atarna greu....mda,eu nu voi face din gandurile mele o industrie...nici nu le voi inscrie la vreo competitie a palavrelor...ci scriu pt mine, pt sufletul meu si pentru cateva persoana care vor da, intamplator sau nu, de aceasta pagina...si care se vor regasi in trairile mele...sau care le va face placere sa citeasca si astfel de lucrusoare...
pana aici ...doar aburi...aburi poate de la un ceai de portocale...
..de ce "aroma de portocale"? simplu, ador portocale...fructele mele de suflet....
acestea fiind spuse,abia astept sa trec la primele postari si la decorarea blogului meu.