copiii cred in zane

...cred in zane...cred ca sunt mereu langa noi....cred ca la fiecare dintre noi ne-a fost daruita o zana buna....in copilarie mi-o imaginam cu parul lung, lung....cu rochie alba sau roza sau albastra..cu pantofiori argintii, albastrii....si cu fluturi pe ei....asa trebuia sa fie zana mea...azi , o accept si cu parul scurt, si cu pantofiori cu toc...si cu blugi...numai sa existe si sa nu ma paraseasca niciodata, niciodata....zana mea din copilarie avea coronita cu flori pe cap...cosita ii era in vant...si neaparat trebuia sa aiba aripi...aripioare...si bineinteles bagheta....o bagheta magica cu stea in varf...sau bagheta sub forma de floare....zana mea locuia in trandafiri, in crini, in lalele, in floarea -soarelui, pe soare , pe nori....in picaturile de ploaie...locuia si in zambetul meu..si in visele mele...zanele sunt cele mai bune prietene...
...eu am crezut in zane, voi crede in zane....mi-au promis ca intr-o zi imi vor da ....o pereche de aripi...ca ale lor...sa zbor spre zarile albastre cu norii, cu timpul....cu frunzele, cu fluturii, cu pasarile.....le cred....si chiar daca nu imi vor oferi aripioarele promise....nu ma voi supara pe ele....pentru ca imi daruiesc incontinuu liniste, veghe, vise, copilarie, joc, speranta, magie...

____________________________________
*acest text a fost scris in urma cu cateva luni...de fapt, a fost un comentariu la montajul meu , nu premeditat...nu inchipuit doar ca sa sune frumos...ci sunt gandurile mele...